Casa Gheorghe Tătărescu din București: edificiu de memorie între interbelic și contemporaneitate la EkoGroup Vila

Când pășești pragul Casei Gheorghe Tătărescu din Strada Polonă, nu treci doar într-un spațiu arhitectural; intri într-un martor tăcut al unei epoci în care puterea, cultura și destinul unui om politic s-au înscris în ziduri și detalii subtil calibrate. Această vilă, modestă ca scară dar aprofundată în proporție și simbol, vorbește despre ambiguitățile democrației și ale autoritarismului interbelic, despre puterea exprimată prin reținere, precum și despre trauma rupturilor istorice care i-au marcat evoluția și, mai ales, pe cea a României a secolului XX.

Casa Gheorghe Tătărescu în București: de la reședință discretă a prim-ministrului la EkoGroup Vila contemporană

Figura politică a lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), de două ori prim-ministru al României, apare în reflecția acestei case ca o prezență complexă, ambivalentă, nici exaltată, nici marginalizată. Dintre multele spații care avansează discursul elitist al Bucureștiului interbelic, vila familiei Tătărescu se detașează prin echilibrul său între reprezentare și intimitate, austeritate și rafinament. Reflectarea acestei continuități, din epoca interbelică până la forma actuală de EkoGroup Vila, este un demers de recuperare a memoriei; un dialog atent între trecutul încărcat de sens politic și cultural și o prezentă deschidere controlată către comunitate și cultură (vila interbelică de pe Strada Polonă nr. 19).

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Gheorghe Tătărescu, nu pictorul cu nume similar, a fost un politician al epocii interbelice și postbelice, cu o ascensiune marcată de realism și austeritate în fața responsabilităților publice. Doctor în drept, teza sa din 1912 reflecta o preocupare pentru autenticitatea reprezentării parlamentare și forța votului universal – tematică care va reveni constant în mandatul său. Cariera sa a fost încadrată între idealul consolidării statului și compromisurile inevitabile ale vremurilor tulburi: crize economice, dictatura regală, retrageri diplomatice și pierderi teritoriale dramatice.

Ca om politic, Tătărescu a navigat conflicte interne în Partidul Național Liberal, compromisuri cu regele Carol al II-lea și remodelări politice care îl definesc ca o figură pragmatică și, simultan, controversată. După 1944, a adoptat o politică „cu fața la răsărit”, fiind parte a guvernului comunist, până la demiterea sa în 1947 și marginalizarea sistematică care i-au sfârșit cariera. Această biografie tumultoasă se înscrie într-un spațiu fizic care a fost mai mult decât o rezidență – un punct nevralgic al unor decizii și întâlniri esențiale pentru politica și cultura vremii.

Casa ca prelungire a puterii publice și a rezervei private

Casa din Strada Polonă nr. 19 nu se impune prin grandiozitate, ci prin sobrietate și proporții meticulos calibrate. Ea este o expresie a ethosului simplu, aproape ascetic, al prim-ministrului Gheorghe Tătărescu: puterea ca datorie, manifestată fără excese și ostentație. Imobilul reprezintă un contrast evident cu reședințele fastuoase ale contemporanilor săi, unul în care biroul premierului este coborât discret la între-sol, cu acces lateral tăcut, precum un sanctuar al deciziei eficiente, dar neexhibate.

În această casă, spațiile se deschid spre lumină și grădina interioară, pregătite să primească atât întâlniri politice, cât și momente de intimitate familială. Relația dintre spațiul public și cel privat, astfel configurată, exprimă o filozofie a puterii care nu suprimă viața personală, ci o organizează ca pe un fundament necesar al legitimității.

Arhitectura Casei Tătărescu: dizertație între mediteranean și neoromânesc

Proiectul original al vilei apare ca o sinteză rară și matură în Bucureștiul interbelic, cu influențe mediteraneene temperate prin accente neoromânești. Arhitectul Alexandru Zaharia a pus bazele, iar Ioan Giurgea, colaboratorul său, a rafinat conceptul până în 1937, realizând o compoziție de echilibru între proporție și variație, evadând din rigori simetrice rigide în favoarea unei coeziuni fluide.

Fațadele ilustrează portaluri în stil moldovenesc reinterpretate, iar coloanele filiforme, fiecare tratată distinct, mențin unitatea arhitecturală printr-o subtilă ironie a variației măsurate. Interiorul adăpostește un șemineu artistic, operă a sculptoriței Milița Pătrașcu, discipolă a lui Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu. Elementele sale sculpturale – printre care ancadramente de uși – echilibrează modernismul temperat cu reverberații tradiționale, oferind un limbaj al detaliului cu valențe simbolice de profunzime.

• Modul în care lumina pătrunde în camere și în holul central, deschis spre grădină
• Grădina amenajată cu diferențe de nivel și piatră naturală, evocând ambianța Balcicului
• Feronerii din alamă patinată, realizate cu măiestrie și referințe istorice regionale
• Biroul premierului la între-sol, un spațiu compact și discret
• Interiorul ordonat logic, ce pune accent pe intimitate și funcționalitate

Arethia Tătărescu: figură culturală în umbră luminoasă

Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, a fost mai mult decât soția omului politic; a fost sufletul cultural al familiei și o veritabilă susținătoare a artei și meșteșugurilor. Implicată în binefacere și revitalizarea meșteșugurilor oltenești, ea a fost o pivotare esențială în reîntoarcerea lui Constantin Brâncuși în România și în edificarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu.

Rolul ei în proiectarea și construcția casei a fost decisiv, întrucât a vegheat asupra echilibrului și coerenței estetice, respingând opulența inutilă. Ea figurează ca beneficiar oficial al proiectului, confirmând importanța poziției ei ca mediator cultural și arhitectural. Sensibilitatea Arethiei este palpabilă în toate detaliile, de la selecția materialelor, până la colaborarea cu artista Milița Pătrașcu.

Ruptura comunistă: degradarea și pierderea semnificației

După prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu, casa sa a traversat o perioadă de eclipsă simbolică și materială. Regimul comunist a privit astfel de reședințe drept vestigii ale unei „clase vinovate”, iar casa familiei Tătărescu a fost naționalizată și supusă unei managementuri pragmatice, care a ignorat dimensiunea sa arhitecturală și culturală.

Deși clădirea nu a fost demolată, a suferit degradări progresive: modificări neadecvate ale finisajelor originale, compartimentări improvizate, pierderea grădinii ca spațiu de reflecție și deteriorarea detaliilor artistice. Astfel, casa a devenit un spațiu funcțional golit de sens, departe de a mai reflecta complexitatea biografiei sale fondatoare. Memoria lui Gheorghe Tătărescu a fost marginalizată în discursul oficial, iar casa a rămas fără o poveste vie care să o susțină.

Perioada post-1989: controverse, degradări și tentative de redresare

Revenirea democrației a deschis scena unei gestionări fragmentate și tensionate a patrimoniului istoric. Casa Tătărescu a fost traversată de intervenții contrastante, între dorința de recuperare și acțiuni adesea discutabile. Proprietatea sa a trecut prin mâna unor personaje publice, precum Dinu Patriciu, care a efectuat transformări majore în structura interioră, anulat astfel proporțiile și echilibrul originar al arhitecturii.

Momentele critice au inclus deschiderea unui restaurant de lux în spațiul casei, perceput ca nepotrivit și ca o profanare a atmosferei create. Aceste episoade au generat reacții puternice din partea specialiștilor, iar discuțiile publice au relansat interesul pentru restaurarea fidelă și respectuoasă a clădirii.

Ulterior, o firmă britanică a preluat clădirea, angajându-se într-un proces de refacere atentă, revenind la valorile proiectului semnat de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Deși restaurarea nu a putut fi completă, ea a reconstruit relația dintre spațiile interioare, grădină și detalii, marcând astfel o etapă de prudență și respect reînnoit pentru patrimoniu.

EkoGroup Vila: continuitate culturală și deschidere responsabilă

Astăzi, fosta reședință este cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, o titulatură care nu divulgă uitarea trecutului, ci îl intersectează firesc cu funcția contemporană. În această formulă, casa nu este un simplu monument, nici un spațiu privat inaccesibil, ci un loc activ în care cultura și istoria se întâlnesc sub reguli clare de acces și conservare.

Accesul la EkoGroup Vila se face pe bază de bilet, disponibil prin platforma iabilet.ro, în concordanță cu programul cultural stabilit, ceea ce subliniază o dimensiune controlată și responsabilă a deschiderii publice. Vizitatorii pot astfel parcurge o experiență ce include nu doar arhitectura sau grădina, ci și povestea densă a elitei politice și culturale în care casa a constituit un nod simbolic și material (solicită informații pentru programare și vizite private).

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Politician român născut în 1886, Gheorghe Tătărescu a fost prim-ministru al României în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), lider al Partidului Național Liberal și o figură marcantă a politicii interbelice și postbelice. A trecut prin momente cruciale ale secolului XX, reprezentând o combinație de pragmatism politic și compromisuri controversate.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu este om politic, iar Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894) a fost pictor academic al secolului XIX. Cele două personalități sunt distincte, iar confuzia apare frecvent din cauza numelor similare.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este reprezentativă pentru arhitectura interbelică bucureșteană, îmbinând influențe mediteraneene cu accente neoromânești. Proiectul este realizat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățit cu detalii sculpturale semnate de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși.
• Ce rol a jucat Arethia Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și motorul cultural din umbră al familiei. Ea a supervizat coerența și echilibrul arhitectural, evitând opulența și susținând legătura casei cu cultura și arta românească și europeană.
• Care este funcțiunea actuală a clădirii?
  Casa este astăzi EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu acces public controlat, care păstrează și valorifică identitatea istorică și arhitecturală a imobilului, integrându-l în circuitul contemporan al patrimoniului bucureștean.

Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar o clădire; este un document palpabil al istoriei în care trecutul și prezentul se împletesc în mod viu. Ea funcționează ca o punte între memoria unei figuri politice complexe și responsabilitatea culturală a prezentului. Vizitarea acestei vile nu reprezintă o excursie printr-un simplu obiect arhitectural, ci o incursiune în felul în care puterea, cultura și viața privată se intersectau în Bucureștiul interbelic, reflectând totodată evoluția societății românești de-a lungul a mai bine de un secol. Invităm astfel cititorii să exploreze cu privirea acribică detaliile, să asculte ecourile întâlnirilor dintre elite și să înțeleagă că acest spațiu, restaurat și păstrat cu respect, este un martor viu al istoriei noastre colective.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.